De cativa ani am imbratisat meseria de trainer. O meserie frumoasa, care imi aduce mari satisfactii sufletesti si pe care o practic cu mare drag. Trebuie sa marturisesc ca, din toate training-urile pe care le sustin, cel de Formator imi este cel mai drag. De ce? Pentru ca este o provocare continua, ma forteaza sa-mi depasesc mereu limitele (deh, participantii vin sa invete de la “profesionist”) si, nu in ultimul rand, pentru ca are durata cea mai lunga, ceea ce permite o intercunoastere mai profunda – pana la sfarsitul cursului devenim o mica familie.

Una din provocarile de la acest curs a fost momentul in care am citit pe lista de asteptari ale cursantilor  “sunt aici pentru ca vreau sa stiu daca pot sa fiu trainer, vreau sa stiu daca sunt potrivit pentru asa ceva”.

Intr-o prima faza, am simtit-o ca pe o povara foarte mare, de parca urma sa decid destinul unui om (si, cu toate visurile mele de grandoare, nu mi-am dorit totusi niciodata sa iau locul Celui de Sus). A durat ceva pana am inteles ca nu, destinul omului nu era in mainile mele, rolul meu era doar de a-i arata frumusetea meseriei prin exemplu personal si prin a-i da sansa sa experimenteze cat mai mult, de a-l face constient de atuurile pe care le are pentru acest domeniu si de aspectele ce ar trebui imbunatatite.

Chiar si dupa ce am inteles acest lucru, tot a ramas o idee care ma rodea, ca un ghimpe – Poate oricine sa fie trainer? Asa ca i-am mai intrebat si pe altii. In mare masura, raspunsurile au fost “nu” – dandu-mi-se motivatii diferite. Si totusi… eu consider ca DA. Cu cateva amendamente, desigur:   

1.Sa iti doresti realmente sa fii trainer

O sa-mi spuneti ca acest lucru este valabil in orice domeniu; diferenta aici o face faptul ca esti “simtit” de public. Cursantul are nevoie sa vada ca te simti confortabil in acesta postura si ca iti doresti sa fii acolo, in sala de curs.

Am avut in sala multi cursanti care fusesera “promovati” la statutul de traineri pentru ca erau buni specialisti in domeniul lor si aparuse nevoia ca cineva care sa trasmita cunostintele mai departe noilor veniti in companie; unii dintre ei se simteau bine in pielea lor in postura de trainer, altii nu – si acest lucru era destul de evident in momentul in care ieseau in fata grupului.

2. Sa ai o dorinta reala de ajuta

Intr-un training nu ai o norma de indeplinit – te duci, livrezi informatia si gata. Este nevoie de  entuziasm, pasiune, daruire.

De asemenea, in training nu te duci sa-ti etalezi cunostintele si diversele talente. Sunt domenii centrate pe omul de pe scena – cum ar fi cele din zona divertismentului de exemplu; in sala de training insa, cursantii sunt pe scena, ei sunt personajele principale din poveste; ei nu sunt precum un caiet gol in care trainerului “scrie” informatii, cunostinte noi. Rolul trainerului este de cladi plecand de la experientele si trairile cursantilor.

Un training este asadar despre cursanti, nu despre trainer – acesta este un lucru in care cred cu tarie.

3. Sa ai dorinta de dezvoltare continua

Training-ul nu este un domeniu in care sa poti spune vreodata “gata, stiu tot” sau “ei, asta sunt, daca le convine bine, daca nu… nu”.  Este necesara o continua dezvoltare, atat profesionala – stim cu totii ca piata este intr-o in continua miscare, dar, mai ales personala.

De aceea este necesar sa fii deschis la feedback – feedback-urile pe care ti le dau cursantii pe parcursul si la sfarsitul training-ului, cele de la colegi, clienti si asa mai departe. Poti alege desigur sa consideri ca sunt pur si simplu carcotasi sau, poti sa meditezi asupra a ceea ce ti s-a spus si sa vezi ce poti face mai bine data viitoare.

Dupa cum spuneam mai devreme, ca trainer esti in postura de a-i ajuta pe altii. Ei bine, poti face asta doar daca tu esti in armonie cu propria persoana, daca exista o aliniere intre ce faci, unde te desfasori, valorile si credintele tale si tu ca om.

4. Sa accepti ca nu esti atotstiutor

Una din temerile cel mai des intalnite la traineri (mai ales la cei aflati la inceput de drum) este legata de o eventuala necunoastere sau cunoastere insuficienta a subiectului, a domeniului – “ce ma fac daca ma intreaba asta si nu stiu sa raspund?”.  A nu se intelege ca pledez pentru a intra nepregatit in sala de curs – nicidecum. Cred insa ca este important sa accepti ca nu le stii pe toate si ca vei avea in sala de curs persoane care pe un anumit segment e posibil sa fie mai bine pregatiti. Si, din acest moment este mai usor sa afisezi o atitudine relaxata si deschisa (inclusiv fata de cei care te “depasesc”). Am avut in sala oameni de televiziune si muzicieni – care stapaneau paraverbalul mult mai bine decat mine; actori care erau mult mai dezinvolti; traineri cu experienta, care cunosteau metode noi si diferite si exemplele pot continua. Faptul ca le-am recunoscut public meritele pe respectivul segment si ca nu am pretins ca sunt ceea ce nu sunt, m-a ajutat sa le castig respectul si au avut deschiderea de a primi celelalte lucruri pe care le puteam oferi.

Asadar, si trainerul invata de la cursanti.

5. Sa fii deschis la provocari noi

Fiecare curs are istoria lui. Nu este nimic plictisitor si repetitiv – chiar si atunci cand livrezi aceeasi tematica, procesul este diferit, pentru ca oamenii sunt diferiti. Un exercitiu nu va iesi niciodata la fel, se vor ridica mereu intrebari la care nici tu te-ai gandit macar,

Dupa cum spuneam si adineaori, atata timp cat training-ul este centrat pe cursanti, atunci ei determina continutul.

Asadar da, oricine poate fi trainer daca are atitudinea potrivita. Desigur, daca natura te-a inzestrat cu o carisma, cu o usurinta in a relationa, procesul este unul mult mai simplu, insa a fi trainer nu se rezuma la atat.

Restul – abilitati de vorbit in public, modalitati de captare a atentiei, metode de aplicat in training, modalitati de a structura si sinteza informatia – toate acestea se pot invata si sedimenta prin exercitiu, fara nicio indoiala.

Tu ce parere ai?

Catalina Mariuta